E prea mult turn, fumez din el,
Prea multe lacrimi pe alei.
E prea mult zgomot în penel,
In dosul raftului cu chei...

Ești singura din așteptare,
Desăvârșești iubirea'n alb?
Sau câte'un pic din fiecare
Innebunești în cap stindard?

Sau nu mi'e dat să ințeleg
De ce stupid tre' să alerg?
Ori nu te văd, nu știu s'aleg
Din paiul umed creier bleg?!...

Sunt obosit să mai lipesc
Frânturi din vise ce sclipesc
In fluvii seci ce'n ochi plesnesc
Doar mâini bătrâne ce iubesc...

Ascund bordura și m'opresc
In ploaia apei de hârtie,
Căci ochii minții'mi obosesc
Când pacea trebuie să'nvie...

Deschide'mi raftul vechi cu scrum
Să iau pe mine blugii rupți,
S'o rup la fugă de nebun!
Mi'e dor de mare... vii sau uiți?

Te iau pe mine'n blugi de vrei,
Aroma piersicii de duș;
Lăsând jumatea de țigara
In locul ursului de pluș...

Să uit de oameni-plastilină
Intorși pe dos fără oglinzi,
Să clepsidrăm nisip in palmă,
Să simți că timpu'i mut și'l prinzi...

Să stăm în cortul plin de scoici
Privind la bietul pescăruș,
Vorbind priviri din cioc cu voci
Pe penele de rumeguș...

In liniștea interioară
Sunt unde de iubire'n tot
Si valul poa' să vie iară
Să'mi intre'n vene până'n port...

Ne simți în mine delirând,
In buze șlefuind limbaj,
Pe valuri doar sărut filtrând,
Să'mi calci poteca, ai curaj?