Ca din senin a căzut
o picătura de apă
pe mâna mea întinsă.
Nu văzusem norii
ce mă acopereau.
A doua picătură
pe frunte îmi căzu,
înecându-mi ridurile,
am simțit-o ca o pedeapsă.
Pământul tresărea
ca un somnoros
la fiecare picătură
ce îl bătea.
A treia picătură
a căzut în creștetul capului,
o simțeam cum se strecoară
printre firele de păr,
spre ceafa mea,
îi urmăream traseul
cu ochii închiși.
Am deschis ochii
și i-am expus ploii,
ca picăturile divine
să-mi curețe orbirea,
să mi se umple ochii
de lacrimi cerești
să le spele
pe toate cele lumești.