Și dacă bruma cade în palme
Vocalele se stâng ca lacrima pe buze
Și ne aplică sinceritatea în emoție
Încât trăim sensibilitățile lăuntrice.

E adevărat descoperim lumea în loc de somn
Și trandafirul care îl oferim înjunchiat
Celui mai cuminte copil de pe glob
În lumina dimineții, el a Înviat.
Mă rog la chip și suflet, deopotrivă,
La o copilă Veronica, în zori de zi,
Căreia îi cer să fie singura intrigă
În care mă învârt avid neliniștile.

Sunt liliacul care tacit se ascunde
În soarta unui semiîntuneric obsesiv
Și ploile mă împovărează în mii de sunete
Și tunete demonice se mai sparg în gând.

Tu, cea care ai mișcat iubirea în mine
Îndură-te și spune-mi ce eres ascunzi
Că ce trăiesc și simt nu e o simplă nebunie
Ci e o alchimie întreagă, e un tainic sens.

Că vreau să ne rotim privirile împreună
Să-ți spun că o stranie lumină m-a cuprins
Și doar iluziile se reflectă în plină lună
Când fac același ritual în vis.

Și mă orbește noaptea imorală
Credința îmi poruncește să iubesc
Ea mai ascultă tremurând la lumânare
Și îmi spune: dovedește-mi că poți să crezi!