Aruncat în cioburile necromaniei
Dincolo de apocalipsă și univers
Ne îndreptăm spre decelarea
enigmelor antropologiei,
Unde omul a fost dispers,
Dintr-o pribeagă himeră în supliciu
În desperare căutând eliberarea
În urma căreia izvora un sacrificiu.

Ca un androgin își caută jumătatea
Pustiită prin firimituri din mitologia greacă
Fără speranțe de-a alina anxietatea
Și fără orice formă de robustețe,
Se pare că perechea pe veci este atrofiată,
Prin iluzii continuă cu ascetism
Îndreptându-se mai adânc în pământuri
Ascunzând trecutul
cu un prozaic eufemism.

Explorarea își schimbă traiectoria,
Omul se afundă spre rădăcini,
Se regăsește unde-ncepe istoria.
Când harpia se apropie cu spini,
Îl înțeapă, atras de farmecul morții
Se zbate în vidul etern, doar dacă
Nu va descoperi prin alchimie
Elixirul tinereții.