Acum când luceferi îmi trag cu ochiul
Ascult tăcut lumina lor și regret
Acel timp mort,viitorul,trecutul,
Acest prezent,prost desenat în portret.

Dunele de pe plaje se zvârcolesc
Duse de vânt,aruncate în mare,
Doborând un ultim și drag te iubesc
Discret și din suflet spus la plecare!

Rămas în urmă când spre cer ai plecat
Rănit în suflet și fără suflare,
Răul mă atrage subit spre păcat,
Rupând încercarea de-nvârtoșare.

Iau o secundă împărțită la cinci,
Iau acel iunie și anul Tigrului
Ies cu ele-apoi plec spre ape adânci
Izvorâte din Munții Buzăului.

Apoi,prin minune,din Cer te-ai întors
Alungându-mi tristețea și teama;
Acum timpul curge pe fusul de tors
Aducându-mi înapoi primăvara.

Nu știu cât s-aștept,nu știu nici pe unde,
Nomane de vise cutremură lent
Nopți nedormite și ea nu răspunde
Năucă și poate pierdută-n prezent!

Azi e tăcută,ca de obicei,
Apoi din cer o voce divină:
"Auzi,măi băiete,ești prost sau ce vrei?
'Fata asta' pentru tine-i enigmă!"