în seara aia cu tot aerul ăla greu
se juca la teatrul mic o piesă
nice parcă buzunarul cu pâine nu?
da mă! (silviu își aprindea țigara)
nu era deci caii de la fereastră ?
nu!
ok nu rețin prea bine nici nu eram prea atent
pentru că le văzusem la repetiție de enșpe ori
zi mă odată!
ai răbdare! încercam doar să mă simt ok
în acele haine
de proastă calitate
lasă că așa e mai bine mă încuraja gabi
de ce te încuraja?
dracu știe
eu nu mă descurajasem dar mă foiam
scaunele erau confortabile
prindeam unele replici râsete împrăștiate
minunați acei actori, nu?
da, atât de liberi! nu făceau practic nimic
stăteau boltă zicea gabi
eu eram de altă părere dar nu puteam vorbi acolo
așa că m-am rezemat într-un cot