M-am ratacit pe aceeasi strada, cu nori deasupra impletiti,
Printre balcoane nevopsite si vechi pereti mucegaiti,
Tot ma-ntrebam in gand de tine si pasi-mi rasunau strident,
N-aveam raspuns, caci la iubire, fara sa vreau am fost absent.

Pretentios fara sfiala, n-am oferit ce trebuia sa iti ofer,
Cand lacrimi infloreau pe gene, credeam ca totu-i efemer,
Nu pretuiam a ta chemare, nu pretuiam al tau sarut,
Si intr-un oras cu strazi pustii, nu stiu pe unde te-am pierdut.

Ce suflete perechi odata, cate cuvinte-n noapte ne-am rostit,
Ne infloreau deasupra merii, si-acum ce vant strain i-a viscolit,
Ca primavara e o toamna, cu meri raniti sub cerul fara zei,
Frumoasa visurilor mele, te-au transformat in lacrimi ochii mei.

Mi-e trupul rug cu flacari mari si toate dor si nu pot fara tine,
Ma iarta daca ti-am gresit si da un sens trairilor din mine,
Nu ma ucide cu un vis, nu scutura floarea de mar, ajuta-ma de vrei,
Sa parasesc orasul trist, cladit intamplator sub cerul fara zei.