Nu vreau sa-mi vezi cazute gandurile-n strada,
Nu vreau sa uit vreodata, chipul tau placut,
Zeci de-amintiri se-ntorc sub fruntea mea-n cascada,
Iar gandul, nu-l mai slefuiesc ca la-nceput.

Degeaba mainile-ntre ele, se-ncurajeaza in zadar,
Traind emotii de-altadata, in gesturile ce s-au stins,
Mi-e sufletul un calator, prea trist si pururi solitar
Tot ratacind cararea vietii, tot regasindu-se invins.

Pe buze numele-ti tresare, dar nu mai pot sa ti-l pronunt,
Imi este teama sa ma-auzi, imi ste teama sa revii,
Nu pot urca aceeasi stanca si azi la visul meu renunt,
Lasandu-ti tie fericirea, s-o duci pe culmile pustii.

Voi rechema singuratatea, sa-mi fie calauza-n drum,
Voi plange cat voi avea lacrimi si toate vor avea sfarsit,
Nu cauta a mea carare, nu-mi rasadi florile-n scrum,
Eu asta am facut cu tine si, iarta-ma ca am gresit.