Începe cu, a fost odată, povestea care s-a sfârșit
Și-mi este greu să ți-o repet, dacă n-ai vrut să mă asculți,
Când florile trezeau prin ramuri, miresme dulci în răsărit,
Iar noi făceam cărări prin roua, pășind alăturea desculți.

Aș lăcrima printre cuvinte și m-ar durea acest apus,
Dacă mi-ai cere să renunț,la nostalgia mea de altădată,
Sunt prea mulți ani într-o poveste, care pe undeva s-au dus,
Și tot ce-a fost frumos în ei, începe cu, a fost odată.

M-ai rătăci noaptea prin vise și m-ai lăsa pierdut,
Sub lenjeriile-nflorate, unde adorm târziu razele de lună,
Și nu ți-ai m-ai aduce-aminte, de mângâierile ce le-ai cerut,
Când ți-a fost teamă c-am să plec și m-ai ținut de mână.

Începe cu, a fost odată, povestea care s-a sfârșit,
Încearcă să mai crezi în mine și du povestea mai departe,
Pentru că sufletele noastre, de-atâția ani s-au recitit,
Și au povestea lor nescrisă, pentru că viața nu-i o carte.