O iarna tarzie ma-nvata cum sa strang stele din zapada,
Cum fulgii sa-i strang in privire si viscol sa fie,
In ochii fierbinti ce nu pot printre lacrimi sa vada,
Ce albe sunt treptele ninse, pe care urcam spre vecie.

Este frig uneori si nu sunt carari spre lumina si vis,
Prea multi ani stau ascunsi, printre riduri marunte,
Cateva randuri pe o umbra ratacita in suflet ti-am scris,,,
Si-am lasat sa te ninga-ntr-o iarna sarutul pe frunte.

Aminteste-mi de iarna aceasta iubito, aminteste-mi ca sunt,
O plutire de fulgi in privirile tale si lasa sa fie,
Salbatica lumea ce-o-mpletim din ninsori si fuioare de vant,
S-o redam amintirii, ca trecutul mai tarziu sa ne stie.

Imi doresc sa ma strigi, sa ne ninga cu fulgi si cu stele,
Sa-mi strecori mana-n par cand amurgul incet se coboara,,
Si iarna placuta sa fie prin toate sperantele mele,
Leganandu-ma-n brate si-nvatandu-mi cuvantul sa doara.