agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2006 .



Balada lui David
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PetreAnghel ]

2011-01-14  |     | 



Alelei și aleluia,
cântam Doamne pe coline,
după miale și berbeci.
Caprele aveau doar demoni
între coarne și în țâțe,
era greu chiar imposibil
să le pot aduce-n turmă.

Și-am vrut, Doamne,
să-mi pun capăt
zilelor cu soare-n cap,
nopților cu frica-n sân.
Pân s-a năpustit un leu
mare cât un deal cu coamă
să-mi răpească o mioară.

Eram gata să mă pierd,
inima bătea ca gușa
unei broaște fără minte, dar mi-am zis:
cum am să fug
dinaintea unei fiare poreclite de ei leu,
nu sunt eu urmaș de Iuda,
nu sunt însumi Leul eu?
Și l-am apucat de falcă
și trăgeam să-i despart dinții
și-n adâncul gurii lui
am văzut o mână albă
care-i înfundase gâtul.

Mână albă și curată,
netedă precum petală
unui crin din valea largă.
Doar cu-n semn de cui în mijloc.
Și-am tăcut: Te luptai Tu
și cu fiara
și cu noaptea
și cu spaima mea din oase.

Cum vor ei, bunule frate,
să mă sperii
de-un morman de carne grasă
cum e porcul uns cu ură,
îmbrăcat în za de fier.

Iată am aici o piatră
Cât un ochi fără culoare
Presărat ca un mozaic
cu lumina dintre nori
( ai Tu ce-ai cu cei ce poartă
numele
unei pietre neîmpetrite)
Voi lovi cu ea în locul
ce-i zic proștii c-ar fi cap.

Eu țintesc,
Tu mână piatra,
ca să știe
orbii, surzii,
filistenii și evreii,
unguri, sași, români (olteni, restul este viitură!)
ce răsplată are Unsul
ce se crede-n semnul Tău.

Alelei și aleluia,
zise Domnul pentru mine,
suie-te pe dealul mare
ca să vezi Sionul Meu.
Erau gropi, scaieți și dune
pe o rână de pământ:
eu vedeam Ierusalimul
cel mai luminos oraș,
străveziu ca o fereastră
dintr-un templu azuriu,
și vedeam chiar și lumina
după ce va striga Fiul:
s-a sfârșit, terminat e!


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!