Ne-am smuls cu toții brusc din rădăcini
Fugind care încotro de pământ
Ne-am părăsit străbunii în mărăcini
Scaieții sunt stăpâni acum pe câmp

Ne-am transformat cu toții în ciulini
Jur împrejur oameni alergici sunt
La praf , la părul de pisici și câini
La iarbă,flori și tot ce zboară-n vânt

Ne îndreptăm încolonați orbește
În negre găuri de asfalt intrând
Ne-nghesuim și ura din noi crește
Seara spre grote mici escaladând

Planeta de beton se-ntinde, se lățește
O pătură de gaze peste noi trăgând
Și toate ce sunt vii le otrăvește
Munți de gunoaie împrejur crescând

Și zilnic construim noi Babiloane
Nimic din jur nu ne mai este sfânt
Și alergăm călcându-ne în picioare
După un bine, nedefinit și crud

Bisericile sunt aproape goale
Ca un popas în drumul spre mormânt
Se contruiesc cavouri din betoane
Căci nu mai vrem să devenim pământ.