ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roșii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleși de un cer

emoțiile roase până la os
și părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuțesc toate stihiile

primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrățișările
fotografia ta mă privește lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi

noaptea încă hoinăresc prin stații de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimiși în rai
după păcate

beau ceaiul cald și vorbesc despre pești
ei vor în apele tale
dimineața se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o filă albă de februarie scârțîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una și aceeași imagine