poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3021 .



uneori stând pe vechea bancă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2011-10-21  |     | 



am impresia că sunt închisă într-o cabină telefonică de sticlă fumurie prin care văd orice, însă, nimeni nu sesizează că mă aflu înăuntru. mă sun și vorbesc mie însămi. îmi pun tot felul de întrebări la care ezit să răspund ori, dimpotrivă, mă enervez, gesticulez cu mâini de manifestant, ridic tonul de parcă aș vrea să spun ceva unei mulțimi care cuprinde globul, îmi șterg sudoarea dinspre o tâmplă spre cealaltă cu batista colorată ca un steag, sângele mi se urcă la cap în timp ce urmăresc oamenii cum trec apatici, șterși până la dispariție. unii par ei înșiși niște cabine înțepenite, fiare cu ochi de sticlă prin care transpare, densă, răceala. înăuntrul lor, singurătatea se ascultă ca europa liberă, se aude bâzâizul unui post de radio pe frecvențe înalte, multe voci spun ceva nelămurit, se amestecă, se suprapun, se estompează unele pe celelalte, se gâtuiesc, se pierd, revin, se ciocnesc, se sparg în timpane și tot așa, numai că, în afară, nu se aude absolut nimic. și trecătorii, alții, privesc în gol, ca și cum nu am exista. cel puțin mă consolez cu gândul că, oricum, nimeni nu ar înțelege nimic.
câteodată, mă surprind tăcând, atât de mult încât aud toate nemulțumirile lăuntrice. cum se mai revoltă, cum își strigă, cum se iau la harță. o adevărată răzmeriță se dezlănțuie în mine și mă pomenesc cu geamurile sparte, cu telefonul smuls din perete și, pe firele terfelite, un ultim impuls metalic ruginit alo alo e cineva acolo?
octombrie.

(21 oct. 2011)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!