agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 647 .



adagio - 14
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2012-04-07  |     | 



e-hei, suflete,
dulce ca vata pe băț îți e zâmbetul,
ai putea să-ți ascunzi satisfacția
trecând pe luciul oglinzii
o încleștată lamă de ras,
ca o reflexie a sângelui

frenetic ești, ca un târg de provincie
când țăranii, mirosind a veverițe, precum castanii,
privesc uimiți cum roata norocului se oprește totdeauna
într-o direcție opusă

ca un tren de marfă care a uitat destinația
îți e mersul,
doar zâmbetul tău luminează de-a lungul străzii
ca farurile unui automobil, în ceață,
după ce-a facut dragoste direct pe trecerea de pietoni

multe aș fi vrut să-ți spun,
și despre grădini și vitrine, și despre aer și porți,
o să-mi îngădui să rămân cât mai aproape de mâinile tale,
doar dragostea mă face mai suplu și mai înalt
decât turla bisericii

suflete, nu mai e nici un râu de trecut,
în spate, euridice pășește sfioasă
prin orașul sugrumat de țevile de gaz-metan,
un alt infern se deschide în față,
tot la fel de pierdut ca un soldat, prin tranșeele
săpate în spațiul îngust al memoriei,
autobuzul de linie, respirând răgușit,
ca astmaticii, oprește în stația fiecărei dorințe
pe care ți-ai pus-o

atât de alb aș putea să te-ndrăgesc
că și mestecenii s-ar rușina,
dulce ca parfumul de levănțică
îți înflorește zâmbetul, suflete,
sunt câteva ore, nu multe, de când am învățat
că aripile cresc totdeauna sub piele,
ca furunculii

în rest, e o stare de bine
la fel de senină ca ziua în care ți-ai aranjat părul
direct în vitrina unei cofetării
abia trezite din somn

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!