agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 811 .



Adagio - 18
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2012-05-06  |     | 



în câmpie, caii totdeauna pășesc cu capul plecat,
împleticit pășesc de parcă sunt stânjeniți de ciulini
draga mea, hai să le cerem să să râdă
cât să se scuture ferestrele și apele din fântânile noi
aici e o tăcere care ar putea fi purtată pe brațe, precum miresele

în câmpie te aștept, unde soarele e oval, ca ochii de vrăjitoare
lumina coboară pe trepte, parcă cernită, ca făina care se scutură din sacii de cânepă,
alb se scutură lumina
ca feșele cu care ziua se-nfășoară la gură

cum îți fac semne, draga mea, la fel de frenetice ca alienarea
port în mine dorul cailor care au uitat să alerge,
aș putea țipa până s-ar scutura noaptea,
de vise s-ar scutura, de vise și de întunericul care totdeauna își găseste un loc de refugiu

e ca o palmă întinsă câmpia,
ca un obraz peste care lacrima și-a făcut cărare din riduri,
cred c-ai putea-o iubi câtă vreme timpul, aici, e ca un plâns de copil răsfățat
aici, orele au totdeauna ceva de povestit, au amintiri dintr-un război nevăzut,
ți-ar putea spune și câte ceva despre
sarea care pătrunde în crăpăturile tălpilor

aplecat pășesc caii, aplecat de parcă aripile le-au crescut pe dinăuntru,
ca o boală misterioasă ,
în rest, te-aș putea lăsa să descoperi orașul din buza fluviului,
uite-l cum doarme cu botul pe labe,
ca un câine de arie,
aici, la câmpie, blocurile-turn sunt fântânile prin care dumnezeu se uită direct în măruntaiele pământului

vor veni alți cai, alergând printre lăstărișuri și pajiști,
tâmpla orașului freamătă ca inimile îndrăgostiților, pe bănci, sub catalpe
în rest, cerul niciodată nu a fost mai aproape,
cât să-l poți atinge cu palma dacă te salți pe vârfuri

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!