lebedele
se dezmierdau în aplauze
cu grijile zborului sfâșiate în pași de dans

o clipă
sau o jumătate de clipă
sau, mai cu seamă,
glezna unei clipe ne-a mai rămas
ca să privim picioarele încordate
și aripile care nu se dăruiesc vederii

se dezmierdau
iar eu aplaudam până la sângerare
și rănile din palme nu mă mai dureau
ca și cum aș fi putut să aplaud spectacolul unui cutremur
de sub dărâmături
fără să mă doară că am fost părăsit de aer,
văduvit de mâini și de picioare
și că de azi, din clipa asta,
mersul îmi va fi o încordare
a cugetului
că voi îmbrățișa oamenii cu înlăuntrul
iar ei nu vor ști
că îmbrățișează un buzunar întors pe dos
deși vor simți gustul rece al monedei
care mi se zbate în piept,
cu pajura și capul înfometate de piepturi străine

eu aplaudam până la sângerare
până ce
balerinii purtați cu mândrie de picioarele încordate
se înmuiau în sângele meu și se făceau inimi

numai așa puteam să mă prind
în dansul lor pe ape
eu - cel care nu putuse să mai scape
din gheara clătinată a cutremurului