în urechile mele răsună un cântec militar
pentru carnea de tun adusă la acest marș
este ultimul strigăt al morții
care își anunță venirea în ritmul tobelor
inima pulsează în bătaia pasului

doar o scânteie a mai rămas în urma bombardamentului de aseară
priveam în ochii tăi reflexia bombelor ce cădeau
și auzeam sunetele metalice ale bateriei de sentimente
ce loveau și avariau sufletele

am auzit împreună alarma atacului aerian și am văzut spaima oamenilor
ce fugeau spre adăposturi
doar noi am rămas în ploaia de kamikaze
mici păsări ce se frângeau în zbor
două suflete cu mișcări mecanice

bocancii lustruiți sunt pregătiți de noroiul care îi va îmbrățisa
sângele se revoltă, vrea să iasă din conductele sale
să contribuie și el la tragedia asta
/ întotdeauna în preajma morții sângele fierbe
pregătit să arate și el puțină recunoștință umbrei

a sosit momentul în care poți opri ceasurile
și în care închiși într-o singură secundă de viață
repetată de la început până la sfârșit
ne refugiem într-o singură identitate.