Iubito, cât ești de frumoasă!
Ești zâna din povești;
Iubirea ta m-a prins în plasă,
Cum nici nu te gândești.
Ești floarea albă sidefată
Și plină de parfum;
Ești noaptea bolta înstelată
Ești toată nu știu cum.
Ești raza soarelui fierbinte;
Ești apa de izvor;
Ești taina lucrurilor sfinte;
Ești cântecul de dor...
Ești fir îmbobocit de floare,
Ieșit de sub zăpezi;
Ești calda și albastra mare,
Ești rodul din livezi.
Ești noaptea plină de magie,
Fermecător abis;
Ești ziua toată-o poezie
Poem al nopții vis.
Ești viața mea de dor aprinsă,
La care mă închin;
Ești lumea toată-n mreje prinsă,
Ești cel mai dulce chin.
Ești zilei cea dintâi scânteie,
Ești tot ce îmi doresc-
Dar fiindcă ești, ce ești, femeie...
De toate mă-ndoiesc!