Să ne jucăm de-a primăvara
În amintirea vremurilor în care
Copii fiind ne îngropam tălpile picioarelor
În iarba verde din curtea bunicii.
Să nu mai cerșim zâmbete oamenilor posaci
Ci să gustăm măcar cu gândul din suflete pure.
Joc și joacă
Copil și copilărie
Om și lume
Soare și umbră se desprind in cercuri perfect rotunde
Și goale.
Cearcane dese și adânci se aștern
Iar roua dimineții ni se înfiripă in turul pantalonilor
Indoiți în jurul gleznelor. Ca totul să fie complet
Am zgribulit pe o bucată de hârtie un chip blajin
Poate chiar doua, al oamenilor ce ne-au marcat
Încet și definitiv copilăria...