Eram un zeu într-un mapamond de la asfințit

Cu conștiința într-o pată de rugină a unei scripturi ebraice,

O șoptire a unei voci purtatoare de un glas ascuțit,

Înaripat într-o țesătură monocoloră a lumii pașnice.



Un zapis celest trimis într-un profan corp cenușiu

brodat într-o pănură de decepție cu mesaj anaforic,

Un spectru cromat smerit unui norod pustiu,

Trimis cu candoare într-un paos statornic.



Rangul mi-e supus tăcerii, lipsit de coregrafie,

O rapsodie de vară într-un landșaft arhaic

Război de nuanțare a unei gravuri apusă de simfonie,

Zeci de titani descriu un cumpăt zeiesc cu mesaj epic.



Menit pentru a da inocență făcliilor de sunete stinse

Într-o galerie sălbatică cu focul din orizont,

Cu asentiment colorit creionat de vise

De a îmbraca ghelirul într-o zeghe de consimțământ.



Rebel printr-o inchiziție dosită la metamorfoză

Într-un izvor pitoresc rupt de sentimentul laic

Îmi scald durerea purtat pe-o palmă de pânză,

Cu o tumură închisă, zugravit in sadic.



Veșnic privitor a unei acalmii împăienjenite

Într-o aură schițată, stropită de esențial,

Picat de acord cu un joc de cuvinte risipite,

Un schimnic care iscodea un fond astral.



Așteptând raza ce va profila eliberarea din desen

Voi pleca la asfințit prin poarta-mi sufletească

În lumea-mi cumpătată voi priveghea lipsit de refren,

Cu un ecou deșert mâhnit de priveala pământească.