am aprins lămpile sub inima ta
să-ți trezesc în piept
fierbânțeala nopților în care
ne iubeam
pe preșuri uscate
tămâia arde în candela
de lângă noptieră
răspândind în aer
miros de idilă
anunțând în același timp moartea poetului
zdrobind sub tălpi
trandafirul întunecat pe care ți l-am dat
gemi
spunându-i ceasului
mai stai
mai vreau
acum a rămas doar ceară pe covor