M-am întâlnit astăzi c-o sfântă ce tot sfințește daravele
De sfinți bărbați, ce întâlnește și îi deschide la curele.
Este profund ultragiată că are-n curte o cățea
-Ce nu-i a ei, e pripășită- fără respect de loc, de ea;
Nerușinata s-acuplând cu toți cățeii dimprejur,
Ce-o însămânțează zi și noapte, hălmesiți toți, să-și aibă... tur
Și nu înțelege, ioc defel, cum nu se mai respectă scară
Și animal ce-o fi, cățel, a ajuns s-o facă de ocară!...
Se pare c-a fost înțeleasă de curva de cățea străină,
Că-n două săptămâni s-a stins delirul, sexul cu pricină;
Și-a însușit din manierele predate zilnic, neîntrerupt!?...
Fără să știe, sfânta noastră, că la cățea-i un rut... S-a rupt!

Oricum ea, celebrala străzii, maica-n rasă superioară,
Cu mult bun simț, își drămuiește ”appeal” doar seara... de cu seară!?!
18.06.2012