zici că Venezia-i frumoasă
când stăm așa
în mijloc de ploaie
pe banca de la marginea podului

și zici că-ți plac mâinile mele
care vorbesc despre mine mai mult
decât ți-am spus eu
într-o jumătate de oră

dar vezi
rafturi de mâini
la tine în piept
și-i prea frig înăuntrul meu
și-i prea frică în ochii mei

dimineața la ora două
mă-ntrebi în spaniolă dacă înțeleg ce-mi spui
eu îți răspund în franceză
să trecem la italiană
dar mai frumoasă-i tăcerea din stropii de ploaie

rafturi de mâini
la tine în piept

querido,
nu m-am pierdut
suntem încă aici
pe podul santa lucia
de unde orașul coboară în mine
într-un înec de bunăvoie
și tu mă săruți pentru ultima oară
chiar dacă nu știi că-mi spune diana
și nici măcar eu nu știu cine ești tu,
juan