agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1103 .



thriller
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2014-06-28  |     | 



o să-mi fac o vizuină sub balconul tău,
direct sub mușcate,
cât mai aproape de plopul de care se sprijină strada,
te voi veghea de-acolo,
voi înnopta acolo, o să încărunțesc acolo,
mă va cuprinde iarna,
mă vor cuprinde spaimele tale,
tot rictusul, văpaia ochilor tăi,
insomnia,
misterul ascuns în oglinda din care tot timpul zâmbești,
voi aștepta să-ți apar în vis,
să mă vezi cum dorm iepurește sub ferestrele tale,
cum sforăi, da, cum îți recit din cummings:
doamnă, o să te ating cu mintea,
o să te ating și o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbești, obscen de timid

îmi voi căra zilele pe care le mai am de trăit,
le voi căra în gură, ca pe jir,
în marsupiu,
în tot ceea ce le poate cuprinde, într-un sicriu
în spatele căruia manechine fugite din galantare vor murmura:
bate-mă, dar bate-mă, doamne, să mor,
într-o grădină cu flori,
pe brațele cui mi-e dor,
le voi suspenda de pereți, oho, în vizuina mea va mirosi atât de frumos
a crimă, a zgomot de pași,
a urină,
a placente,
a licurici,
animalul din mine, pe înserat, se va apuca să aprindă făclii,
se va apuca să dezoseze liniștea care învăluie orașul,
se va apuca, frenetic, să-ți bată în tocul ferestrei,
hei, aici sunt, în spațiul acesta care-ți erupe sub tălpi,
care poate declanșa un cutremur,
care poate întoarce norii direct în oceanele de unde au fugit

tu dormi
și eu încă am puterea să te contemplu,
mirat descopăr că poți iriza,
că poți fredona,
că poți vorbi din degetele de la picioare,
că pielea ta e fosforescentă,
ești un pește uriaș care a înghițit un far
și d-aia sunt atâția și-atâția naufragiați
care nu mai pot fugi de realitate

voi îmbătrâni acolo
fără ca tu să ai habar,
voi muri acolo, tot așteptând să pătrunzi în spațiul ăsta îngust sub care răsuflu,
sub care zac,
sub care asud,
cu care mă identific,
are c.n.p.-ul meu, are genele mele,
are partea din mine care poate țipa, care urăște monotonia, care poate râde cu gura până la urechi,
care se poate hrăni cu harpii, cu înserarea când e cuprinsă de metastaze,
iubito,
dilată-mă,
dilată-mă,
e un adevărat thriller sub ferestrele tale,
iar eu mă ascund atât de sfios
că abia am curajul să-ți spun
noapte bună

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!