Poem absurd pentru fata morgana

Te-aștept pe strada fără case
Dintr-un oraș ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă și tristă

Cu gânduri calme furioase
Mă uit ca orbul în revistă
Și c-un parfum ce nu miroase
Te-aștept cu inima-n batistă

Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată în culori de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic

Þi-aș coborî și osanale
Dacă-aș urca mai jos un pic
Și cu speranțe ireale
Aș fi bogat ca un calic

Dar o să-nchid acum fereasta
Cuprins de-un mare amănunt
În toată-ncurcătura asta
Tu cine ești eu cine sunt