poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-05 | |
Într-o împărăție mare
A dobitoacelor d-atunci, Era un colțos mai mare Ce îmbrăca peruci. El era vulpoi de fel, Mându și cam teleleu, Dar cu blana-ntru-n tighel Și un cap mare de leu. Ca vulpoi de fire-aleasă, El într-una se gândea, Cum, pe cine, să prostească Să ajungă cineva. Și așa, încet, încet, Leu ce se credea Se plimba printr-un boschet Și îndată ce vedea. Iepurașii urecheați Nas în nas cu leul au dat. Stați mă, nu vă speriați Zise leul îngâmfat. Și-ncepu a depăna Ca pe iepuraș să îi ferească Și că îi va apăra De haita rea lupească. Iepurașii cei cuminți L-ascultară pe don leu, Care-și zise printre dinți, Ha, ha, ha, ce băiat deșept sunt eu. Și-ncepu deci cavalcada Cu alai de iepurari Să-și arunce leu’ nada În pădurea de șmenari. Și cătând plin de-ntrebare Fu îndată invitat, La un praznic foarte mare De al râșilor fârtat. Să vezi neică veselie, Coadă-n coadă, bot-n bot, Îmbrățișări de bucurie C-au un oaspe Herodot. Herodot la-nfățișare, Că în mintea lui vicleană Puse gloata-n ascultare, Tot oftând de dor și mamă C-așa zice la Scriptură Fie liota pioasă Și harnică-n bătătură, Ca să aibă spor în casă. Și le mai promise încă Eu sunt cel mai mare protector Din pădure și în luncă Și pe voi, v-ador, v-ador. Năucită adunarea De-ale lui vorbe frumoase Își dădură admirarea Vulpoiului, cu blana-n capse. Don vulpoi, cu mintea oarbă De putere și-n răit Își șopti din nou în barbă Și pe ăștia i-am prostit. Liota înfierbântată Iepuraș și lup și urs, Toți strigară laolaltă Pe don leu să-l pună sus. Sus l-au pus pe domnu’ leu Și-amețit de-nălțătură Se vedea acum un zeu, Dând porunci de-nvățătură. Eu, mi-s cel mai mare leu Și pe mine m-ascultați Că de nu, văleu, văleu, Voi de dracu o să dați. Fire mândră și-n putere Se-nvârtea printre cei mulți, Și cu gâtu’ strâmb măi vere Tot scotea flăcări prin dinți Și cu-n ochi după găini Că ar devora nițele Iar cu altul, prin vecini Ca să-l scape de belele.. Ca să fie sigur frate Că suflarea din pădure O s-asculte-ndată toate, Ale lui intenții dure. Și-a făcut o curte aleasă De căței lingușitori, Că nimeni să nu-i mai iasă Din poruncile orori. Tot umflându-se în coapse Printre capre, printre oi, Îi sări blana din capse S-apăra un don vulpoi. Ce sperietură mare, O traseră deci cu toții, Când vulpoiul leu de mare Își rânjii feroce colții. Toată fauna din codru Se-ntreba din doi în doi, C-au dorit un leu mai tandru Nu un viclean, sarcast, vulpoi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate