Trebuia odată și odată să vină
lumina aceea care să dezgolească
esențele și să dezvăluie subiectul
risipitor în contrast cu obiectul
vulgar și nemișcător, în veșnică
goană către ceva anume, numai să
fie palpabil.

Vina va fi recunoscută în totalitate,
să fie fără grijă!
Voi include acolo absolut ceea ce
trebuie:
lipsa cuvintelor, mâncatul spațiului
inutil din jur și circulația lui prin
sistemul digestiv al timpului bastard
și justițiar,
interogarea perpetuă de către Inchiziție
a mândriei îndrăgostitului veșnic întârziat,
flecăreala gândului și
autoproclamata inexistență a materiei.

Nu va mai exista nimic după aceea, îi
promit solemn!
După citirea clauzelor, fiecare își va străbate
propria orbită, dar nu va plânge nicicând:
asta era în fond și ideea, o capitulare fără
condiții și prejudecăți, ca în istoriile
imposibile și pilda Monseniorului
Bienvenue.