Degeaba a trecut timpul!
Numai că acum, pentru a
se hipnotiza ce nu poate visa,
se colorează pietricele fără
nume scris, cu petale și
voce de oaie ce dansează
la cheremul jivinelor prea sătule;
să mâncăm ce se găsește, să
folosim frunze de urzică drept
bani ca să îngrășăm oi desenate,
pioni ce duhnesc a iederă și
scot lumea din haos, dar revin
apoi cu o lumănare în mână și
discursuri despre botez și cununie.

Mădălino, hai să facem fifty-fifty
cu satrapul, să-l căutăm prin sânge
adulmecând nuanțe, parfumuri,
călimări consumate, apoi, după
ce ei ne vor linguși cu remodelarea
Cosmosului și inexistența substanței,
să orbecăim spre Terra Australis
Incognita, bucuroși mereu că nu o
găsim, dar cu parapetele arse în plin
vânt și cu țărmurile doar pe hartă.

Și dacă fost doar un vis?
Zvonurile, miturile, vorbesc, creează...
Degeaba a trecut timpul!