agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1286 .



O, cer senin
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2016-02-19  |     | 



O, CER SENIN...


O, cer senin,
tu nu ești zeu,
dar poți să te cobori în noi cu-aliură înzeită
tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări,
sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile
și să ne-nalți mai presus decât tine;
tu, pasăre albastră cu penaj înstelat,
ritmând în zbor muzica norilor,
ecran uriaș pe care zodiile ne proiectează,
glumind sau nu, umbrele viitorului,
ale ființei și neființei.- ale bucuriilor și ale suferințelor;
o, cerule senin și înalt ,
iată-mă, amețesc privindu-te până la lacrimi,
amețesc de albastrul tău, de aurorele tale boreale
dansând grațios cu fluturări de draperii policrome
în care îmi scald spre purificare gândurile,
limpezindu-mi fața de lacrimi și sufletul tot -
o, cerule nesfârșit, cer nestatornic,
cu încruntări cenușii uneori,
alteori cu franjuri negre de doliu,
vorbind în tunete și scuipând peste noi fulgere,
certând mânios pământul cu bice de foc,
fără să-ți mai răspundă cineva cu săgeți
trase în carele norilor tăi;
cer cumplit, cer îngândurat de suferințele noastre,
tulburat adesea
de furtunile noastre exterioare ori invizibile,
dar iarăși senin când sufletul nostru liniștit e ca tine -
atunci în lumina și-n adâncimea ta mă-nalț, încălzindu-mă,
în tăcerea razelor tale blajine.
Ochi albastru al Universului,
cer senin, cer omenesc,
ești tu oare ordinatorul din transcendentul astral ?
Ești tu măreața cortină care ascunzi sfințenia lumii de dincolo ?
Ești tu computerul uriaș, cristalin, care ne înregistrezi
toate faptele noastre trecute - bune și rele -
programând pe cele viitoare, cum astrologii încă mai cred
și cum noi încercăm temerari să te programăm,
parcelându-te în zborul năzuințelor noastre
infinite ca întinderea ta ?
Ești tu o poartă spre eternitate ?
Sau... nimic din toate-acestea...
O, cerule senin, oglindă a gândului meu,
aburit de norii durerilor mele,
drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru,
mormânt de zei și monument de speranțe,
leagăn de cristal al cutezanței omenești,
trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare,
muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre,
pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre,
în albastrul binecuvântărilor largi,
nesfârșit de albastre...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!