uneori plecăm din același punct
cu mâna apăsând pe trăgaci
pradă cuvintelor sorbite cu gust de dulceață amară
alteori, inima nevinovată e hăituită de un curcubeu
și câteva petale de maci îmbufnați
poate și de o ultimă silabă aruncată livid
pe un colț de cerneală

noaptea târziu zidurile înalte de piatră
ascund bastioane de ceață
stelele deschid ochii
un imens pește balon întins peste timp
epuizantă perioadă de fugă salmastră

pândesc clipa
împletesc toate măștile cu veselia unui înțelept răbdător
păstrând sub o undă de izvor culorile lunii
smulg porumbeilor zidul înalt
și înfățișarea plăcută a miresmelor de iederă proaspătă
le înalț în văzduh, locul de taină
o jertfă de fum într-o formă cu înveliș pestriț de verdeață

totul era în ochii acestui bătrân flașnetar
zidul de scrum, un balon de săpun
ninsoarea atipică din orașul cu pistolul la tâmplă - A.M.