agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 817 .



Monologurile minotaurului
poezie [ ]
amnezice vene Colecţia: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gerra.orivera ]

2018-11-16  |     | 



nerăzuit de fanatici de circumstanță
pășesc liber
printre coastele mele dispuse în semicercuri
singurătatea
molie kamikaze mă umple de larve
zimțata roată-a destinului
fără milă sfredelește limba mea de minotaur pe care doarme
ca un înger exilat
ariadna

după o downloadare eșuată a ursitei
tezeu și-a îngropat sub frunte
corăbiile visului eroic
odată cu marea ce și-ar putea rata suveranul nume

între două decapitări profetice
trag fermoarul urâtului
pe toate fiordurile
îmi permit luxul
cu mine însumi să ies la un picnic
pe țărmul indestructibil al unui labirint violet
temniță și rană circulară

din formele gândului comun am fost exilat
blestem
binecuvântare ocultă
sau întâmplare

spițele învârt timpul în măruntaie cu încrâncenarea sinucigașului

nici un vultur n-a explodat
fără complicitatea cerului din pupilă

de când ariadna a părăsit linia întâi a gloriilor știrbe
hairstylistul i-a scămoșat
ghemul părului
care trebuia să-i potențeze lumina

cine o să-mi spulbere acum gratiile
mutilările multiple
incestioasa noapte cum o să mai apună
pudică
în fiecare victimă inocentă

ca o penitență aurea glonțul zilnic care-mi traversa artere
glezne
ruine le gândului că trebuie să-mi fiu
sămânță carnivoră
să-mi devorez oasele până la un alb autentic
până încep să-i văd monstrului
adevărata față
și să râd

prea mult negru înzorise în unghia realității mele concave
labirintul este a doua mea piele
nu-mi furați moartea

ca un epolet bizar îmi crește din tâmplă

un alt podium te-așteaptă să-i murdărești cu frumusețe
treptele amnezice
preaînțeleaptă ariadnă adormită strategic
sub coastele mele de vifor

prea puțin sau prea strâmt este visul cel mai înalt
să ne încapă pe amândoi
în aceeași legendă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!