Poate și-un lujer trebuie să știe
Ce trebuie să facă la ananghie
Poate și școlarul îngrijorat să fie
Dacă pomi și lujeri nu-s în prietenie

Iartă-mă Doamne, că m-ai umplut de har
Dar eu cu timpul am pierdut acest dar
M-ai făcut școla s-o percep ca pe-o lumină
Nu știu dece eu o văd ca pe-o ruină

Timpul a trecut și eu visez acum încă
Că tot ce am învățat nu este un sfârșit
Am încercat să învăț, unii contra, eu de stâncă
Mintea-mi joacă feste deoarece am fost neobosit

La început dornic eram ca verde lujer
Care la început în fața vântului mai bine plăpând
Mă mișca stânga-dreapta dar rămâneam străjer
Cu toate greutățile am încercat să rămân în rând

Dar ei au spus că și un lujer trebuie dă înfrunte
Mustește în tine dorul după o zi de pace
Greutăți fără ca deloc să nu se-ncrunte
Și eu ca și lujerul nu știu ce pomul în viață face

Trebuia mai întâi să captez raza de soare
Dar până să fac eu asta pomul îmbătrânise
De ce din diploma mea nu reiese c-am muncit oare
Scrie c-am supărat stimabili ce lefuri nu-și depășise