Când soarele a căzut
a spart orizontul în mii de bucăți.
Unele au căzut în mare
și vietățile marine au primit lumină.
Altele au măturat câmpiile
Și florile și copacii s-au bucurat.
Altele au fost luate de vânt
Și purtate prin diverse locuri.
Am prins și eu una, din întâmplare.
Am fost atât de fericită încât am țipat.
Țipătul mi-a trezit gândurile și...
Acum, mă gândesc, ce să fac cu bucata mea de orizont?
Mă gândesc să o dau vietăților marine să se bucure de lumină.
Dar... ele, deja, au primit mai multe bucăți.
Mă gândesc să o dau florilor, să se bucure de rouă.
Dar... ele, deja, au primit mai multe bucăți.
Mă gândesc să o păstrez pentru mine să îmi lumineze sufletul, dar...
Așa că... am impachetat-o frumos,
i-am pus o fundă și ți-o fac ție cadou.
Să îți lumineze calea.
Să îți aline sufletul.
Așa, poate, îți vei aminti mereu de mine.