șterg praful oglinzii
și-n cercuri de ape apare golit de vocale
un fel de adio rescris descifrez repetarea

căderii în gol doar privind mai adun
într-un coș uriaș risipirile de prin lunci de prin stele
şi luni sfărâmate

chem pe vârfuri tăcerea și poate
în valuri să măsor veșniciei trecutul
tot verdele strâns în colajele verii
prin cuiburi prin vii prin livezi să sorbim
împreuna pe buza pereche

ceștii din cupa acestui apus
un înger culoarea ciobită
decupez cu privirea
prin aburii calzi privirile mele
ating în spațiul din jur

cântă aceleași păsări
pe fondul alb doar zațul ceștii
sub ochii răscolitori
la marginea tăcerii amintirile
lunii umple restul ...Universului

✍️