dimineața
să-mi ajungă pentru cafea și covrigi
mă lovesc de oameni
nu vreau să-mi fie pline visele
zgomotul străzii golește dulapul
buzunarele
vasele de sânge
detaliile unui sentimentalism molipsitor
oricât aș primi a doua șansă
nu voi salva nici măcar o frunză din zborul ei
dantelat
deasupra focului

parcă aș trăi într-o casă
unde vecinii se cunosc după medicamente
iubirea pare descărcare nervoasă

am putea face orice
de la a porni un război până la a vorbi despre artă
mâine
nu ne vom aminti cei 20% din timpul în care
bărbații nu se gândesc doar la sex iar
în rândul femeilor se înregistrează cele mai multe sinucideri

ești îndrăgostită
profită
cineva ca mine rezistă
oricât de imposibil mi-ar părea gândul o gărgăriță
ce zboară departe
nu-mi trimite vreun link de pe youtoube
dacă nu are legătură cu tine nu mă interesează

aș lua-o ca pe o despărțire dacă nu mi-ai face
dimineața cafea
după cum torni în pahar
clar ai nevoie de-un strop de nebunie
sufletul lâncezește
între a iubi și-a cunoaște
parcă stau lângă un om de zăpadă
mulțumit că are mături în loc de mâini

totuși
ce se va întâmpla
dacă vom rezista toată noaptea