*

aș fi vrut să-ți opresc din zbor toate mirările fără

a le frânge dincolo de orice expectanță să treci

ca o boare uitată a unui vânt primăvăratic de o

energie stabilă încât pânzele toate să se umfle

de importanța momentului de atâta stabilitate

de parcă totul urma să fie păstrat pentru o altă

întrebare la care toți să ia poziția gânditorului

unii să-și roadă unghiile pe ascuns alții să găsească

răspunsul în zațul din ceașca întoarsă nimeni să nu

dea cu banul cu vreun cuvânt ignorat de circumstanțe

*

până la urmă nu mai contează ce-am vrut cât timp

ești în zbor am puterea să-ți spun mai rămâi

mai rămâi păstrează clipa dintâi ca într-un

ceas întârziat îmi culc așteptările cu nuanțele

lor de violet și albastru să viseze ceea ce nici cu

gândul n-am gândit memoria unei întoarceri

la timpu-n balans presupusa comunicare

a unei apropieri de-a mirarea sau de-a întrebarea

ce-ți rămâne pe buze nerostită ca înaintea

inevitabilei glaciațiuni

*

a fost să rămânem în acea mirare de zbor clipă

de-april dincolo de orice durată întrebările ne-au

smuls doar temporar de acolo două suflete

care se iubesc nu sunt învinse de nicio despărțire

doar se rotesc asemenea electronilor în jurul

aceluiași nucleu noi putem fi înfrânți de

mărturiile strâmbe de nechibzuința celor

incapabili să înțeleagă măreția unui foc de

nestins dar niciodată niciodată nimeni nu ne

poate lua mirarea din aerul nostru întrebător