în fiecare dimineață soarele vine la mine,


mă uit pe geam, puțină lumină,
îmi pun haine ușoare,
azi merg eu la el,


ridic dealul,
cineva plânge (o fi o pisică, un lup)
mă cheamă să-l iau în brațe:
- nu te speria, e din pricină c-ai dormit azi noapte cu luna,
miroși a lună, te confundă,


stoluri traversează cerul de parcă ar traversa ape
-n ochii mei, luna
plină,
gravidă mândră, își scutură brațele, le dă drumul drept în inima răsăritului,
câtă liniște
și viață în aceeaș clipă:
- eu te-am născut, nătăflețule, ți-am dat aer,
până vei crește, joacă-te cu păsările-n raze,
răsfață-le,


(la gălăgia de-afară, sufletul mi-a ieșit,
cine nu vrea să zboare cu dimineața în cap,
i-am văzut ochii
și coada de mormoloc)


*

păsările fac baie în lumină,
se-nchină,
primesc darul zilei,
coboară de parcă poartă-n brațe un prunc, îl așează cu mare grijă pe câmp,
bat din aripi
își scutură penele de-asupra lui,
se dezbracă de zări,


ciugulesc porumbul căzut din urma combinei,


*

toate păsările zboară către soare,
numai luna se uită la ele ca o mamă,

mama celor stinși în focul renașterii