Casa în nea albă ca un fel de palat
Cu turnuri prea lungi
Castelele de nisip îți coboară podurile și ne țin după umeri
Prin ea, am păpuși, tu vineri, să vii, și să o umpli numai de șorici
Pe la a mea înviere
Și de porci, de șorici, umple-mi-o căci eu îmi țin monedele
În pod
Sunt cărți sexuale dosite în pod și păpuși în hăinuță în porțelan
Sandra Brown, păpușică, de porțelan,
Le-a pus bunicul
Cam orb
Printre milioane de lacrimi...
Atunci când ninge pe-afară sunt, de fapt, stele sub telefonul cu furcă și sunt facturi
Un sticker galben - mă aduce
Din mare, drept pe țărm, mototolindu-mi coada de pește, în tine
Se poate trăi și fără sex
Fără grâu, nu
O să îmi fac un băiețel din grâu
Din mine se ridică o plantație africană
Dar e de porumb și uitări am, în ochi
Mi le scot, lung, cu mâna, lașitatea ta e la cote maxime
Dunărea mi se revarsă, în pulpă
Peștii se înmulțesc pe lângă țărmuri
Dacă ne apropiem gleznele
Și
Sunt cea mai frumoasă fată săracă din lume.


(Un poem cântec...)