Psihologul mi-a spus zâmbind că sunt ultimul exemplar dintr-o specie pe cale de dispariție Stau pe canapeaua lui și privesc pata de pe tavan Mintea îmi zboară ca o pasăre scăpată din colivie se lovește de piramidele de aer și de tot ce a mai rămas nevisat Apar salahorii și dau tavanul cu var de parcă vor să-mi umple ochii cu nopțile mele albe pline de spaime și de glinzi Ochii îmi capătă adâncimea privirii unui pictor renascentist În locul petei de pe tavan văd o frescă din capela sixtină Recunosc pomul cu rodii din Paradisul lui Michelangelo și pe Adam căutând ușa de la cheia pierdută pe care toți o purtăm la gât Adam este slab numai piele și oase iar Eva îl privește trist de parcă știe că ședințele de chimio nu mai ajută la nimic În peisajul acesta psihedelic apar curând și eu Sunt șarpele venit să-i spună celei ce privește fresca de pe tavan pe care o recunosc după decolteul nerușinat de hârtie: Fetițo eu ți-am dat cheia tu caută ușa interzisă ce te poate elibera din oglinzi