Ţigara plete de nălucă scrie
Ce invers cad, pe umerii de slavă
Acolo ţii icoana ta suavă
Ce-i coborând din stelelor sicrie.

De te-ntrupezi ai sângele de lavă
Şi pielea ta-n atins mi-e dulce fie
Citeşte-n tine văzu-mi feerie
Iubito, dându-mi lacrima grozavă.

Un ceas rămâi la mine-n subsuoară
Apoi te-ntorci la sfinţi şi infinit
De fum fiind, iar jarul tău să doară.

Aşa o aşteptare-am devenit
A clipei când renaşti a câta oară
În lutul tău de floare de zenit.