în fiecare zi o lebădă neagră îmi aducea corespondența
se-nnopta devreme
am deschis plicul cu sigiliul lui theron
cel mai generos bărbat din vremea lui pericle
mă-ntorceam de la auchan
printre palatul domnesc și palatul culturii
în ruină
V
E
G
e
T
A
L
Ă
MORTUARĂ
despre care miha
spunea că a ieșit din capul meu
nu-i adevărat
dintr-al altora
eu l-aș fi făcut mult mai adevărat
pe străzi
n-ar mai fi fost oameni de rând
prochaine fois
ce este omul de rând
l-a întrebat eminescu auditor excepțional pe schopenhauer
la un curs la care n-a mai ajuns
pindar
foarte de aproape de care
sorbea din ochi întrecerea și olimpiada
cel mai solemn triumf
acest poem nu mi-a fost comandat de zei
mi-a spus pindar
aruncându-mi peste umăr un fel de vorbă
în athena din vremea lui pericle
nu existau oameni de rând
numai luptători adevărați
când pindar era de față
la olimpiadă
până și zeus își ținea respirarea
întrecerile de care din timpul acela zeiesc
dinspre olimpia -n olimp
și acesta ne e răspunsul
trupeșii fără de trup
mintea amputată
de ce nu mai sunt bărbați
& femei care să nască
m-am dus la facultatea de medicină
laboratoarele
in vitro
erau închise
și pindar și theron și eu
am fi vrut să intrăm
domnul președinte
era la vânătoare de lei prin kenia și tanzania
dogoritorul vânt al africii îl adusese tot mai aproape
de cotidian
de învolburatele probleme ale munților
dragii noștri munți ot cotroceni
nu mai știu unde-am pus acea scrisoare a lui theron
pregătindu-se de întrecerile cu care
de la olimpiada din 2024
unde eu și clasa a VI-a de la Școala gimnazială ,,Mihai Eminescu’’
nu știm dacă ne vom duce
la invitația lui emmanuel macron președintele franței
dacă domnul profesor nu va avea restanțe la greaca veche
forma tuturor formelor
de zid dărâmat a troiei
paideia îndepărtând lebăda neagră
niciodată pregătită de ultimul drum