În palma Lui Dumnezeu începe și se sfârșește lumina ochilor mei.

Îți spun că ție îți e frică de adevăr
și nu mă crezi.

Nu mai fi prost, îmi zici,
nu mai crede toate tâmpeniile
Ce ai,
ești nebun?!

Dar uite că tu vrei să fugi,
în miez de noapte, în căldura casei,
o inimă zgomotoasă nu-și găsește liniștea.

Îți spun că tu vrei să fugi
când din adâncul adâncului tău ești chemat...

Dau târcoale serafimii
În miriade înaripate.

Ai uitat, bătrâne, vestea minunată,
și i-auzi cum latră,
latră câinii-n poartă

Și-n sufletul meu
din palma Lui Dumnezeu.