doar după moarte vieţii ai aflare
că existenţa-i numai o părere
când din teluric soarta ta îţi piere
un zbor celest şi sufletul îţi are.

în temniţa de carne nu-i tăcere
cum e-n eternitatea lucitoare
vei căpăta a sacrului culoare
când veşnicia-n stele te va cere.

şezând cu sfinţi şi îngerii la masă
cu adevăr îţi vei cunoaşte trai
din gânduri o fărâmă nu-i rămasă.

era supliciu când te întrebai
iar lutul dureros era-n grimasă
e linişte acuma-n drum de Rai.