Radiază de fericire la mică adâncime,

Soarele o alintă prin unduirile umede-

Umbrită trecător de frunzele veștede

care plutesc. Mă gândesc la tine...

Râul se dezmorțește sub barca-ncărcată

cu moși și babe-atrași spre Polul Nord;

Un biban hămesit o vede:

Pietricica aurie este absorbită o dată

cu puișorii de boișcă care se hârjoneau...

Lansez din undiță momeala-bunica lor.

Hapsânul o înșfacă: Am salvat nestemata!

O broscuță cască un oac subțire-răgușit.

Bunica a fost din nou răpită de o știucă

sub frunzele nuferilor care crapă de ciudă

că vor înflorii abia în luna Mai...

Aurica este acum un mărțișor-

Lăcuit cu sângele soarelui la apus,

Prins de un șnur alb de nori deasupra

râului limpede care mi-a vestit primăvara!

Te sărut dulce încercând să culeg ghioceii

pletelor tale blonde-vopsite cu L'oreal Paris

Préférece de obicei din Kaufland

prin făurarul derutant ce tocmai a trecut...

(Mâine ai să hălăduiești la Spa și Coafezul Jasmine!

Eu... voi mângâia erotic cardul bancar).

Emilian Oniciuc-29.02.2024