dacă îmi alung demonii, îmi pierd îngerii
dar mai grav este că dacă îmi pierd partea întunecată
voi deveni invizibil pentru toți
pentru că ea este substanța de contrast
de pe radiografia acestei lumi
cum n-am fost niciodată iubit
mai bine să fiu urît
să exist prin ură
să fiu cel pe care se poate da vina

decît să fiu o baltă într-o piață peste care lumea
face un pas mai mare
mai bine să fiu molia care găurește hainele soartei
pata neagră de pe obrazul vieții
mai bine îmi scot întunericul din buzunare
și arunc în clopote
pînă învață să bată a moarte
ce glumă proastă, vor zice unii
și nici măcar nu e o glumă
moartea nu e o glumă

dacă îmi pierd îngerii, demonii nu dispar
și angoasele sunt ca hydra
dacă le tai un cap apar alte două
la mine legea lui arhimede se aplică așa
dacă mă scufund într-un lichid
disloc tot atîta durere cît volumul meu
dar dacă îmi scufund privirea în ocean
disloc durerea întregii lumi