poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-08 | |
Ne-am adunat astăzi cu toții, cei care mai ne ocrotim între noi cu acele mantre
”Doamne, ajută!”, sau ”Făcă-se voia Ta!” Ți-am aprins o lumănare, nu exact cea mai ieftină Dar am cumpărat-o cu bani peșini De la biserica din colț O știi Cea cu turle lungi și albe Știm că Te-a luat ostatic știința Și Te chinuie în laboratoarele ei cum nu s-au mai văzut Dar nu e despre asta Nu e deloc despre asta E despre suferințele noastre Despre noi, acești orbi ai vremurilor moderne, Care nu Te acceptăm în casele noastre Dar nici nu vrem să lăsăm totul la voia întâmplării Sau la voia celor patru semne cardianale ale crucii Așa că îți aducem să bei pe furiș apă în caserole ieftine Și Te întrebăm nerăbdători printre înghițituri O să ne fie și nouă bine, Doamne? Nu că am aștepta răspunsul Tău, Doamne. Noi, cei din ziua de astăzi, Nu mai credem în puterea și milostenia Ta. Noi avem alte verdicte și alți algoritmi după care dividem timpul Și nepoții lui Suntem mai deștepți decât cei care dormeau sub cerul liber Și vânau cu arcul iepuri și căprioare și jderi și mamuți și toate celelalte animale sălbatice Am mai urcat câteva trepte spre stelele care strălucesc în noapte Și ne-am hotărât că nu ne mai reprezinți deloc Am făcut câțiva pași fără ajutorul Tău și efectiv nu mai contezi decât atunci Când noaptea devine atât de neagră Încât nu se poate descrie în cuvinte sau formule Și ne întoarcem la baza lucrurilor Cădem în genunchi 8 miliarde de oameni și cerem lucruri Cerem, cerem, cerem 8 miliarde de cereri zi de zi și noapte de noapte Și oamenii de știință ne spun să nu mai avem pretenții la nimic Ei au toate cheile Toate formulele și toate adevărurile Care, așa cum fizica cuantică ne spune, Nu au nicio noimă, nicio legătură cu noi, cu umanitatea Și atunci ne întrebăm De ce, Doamne? Adevărul se confundă cu orice, mai puțin cu tine Ne ne mai confunda, Doamne, Ia-ne așa cum suntem, săraci cu duhul și infatuați Nu mai poți trimite nimic în ajutor, Nici măcar pe Fiul Tău Căci sunt pe vârful acela unde orice și oricine Nu mai...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate