Lupta cu leii


Þi-am spus să mă legi de tine în dantele
Și în lanțuri, înfășurate la încheietură
Ca și când pașii noștri ar muri prea repede
Când ne uităm înapoi.
Þi-am cerut să mă închizi sub gene
Doar noaptea și să nu-mi dai
Drumul nici dacă eu îți cer.
Miroase a grâu încolțit sub
Genunchiul tău
Și a mare undeva după ureche...
(buzele au gust de coacăze)
Era noapte și mă plimbam
Peste sufletul tău și-mi zăream
Mângâierile fosforescente.
Tu te-ai întors în așternuturi
Și m-ai prins tocmai când ștergeam
Cu o gumă tot ceea ce îți
Spusesem în acea zi.
(minciuni, bârfe, șoapte de iubire)
Mircea, te urmăream
Scotocind în groapa cu lei
Ce bărbat…
Și eu stăteam admirându-te în negru,
Uitându-mă pe furiș
Și zâmbind, de asemenea fără ca tu să mă
Vezi.
Și ce bărbat în lupta cu leii...
Primul păcat va fi amantul
Povestindu-și mâinile și privirea
Peste tot prin trupul meu.
Întunericul se ascunde prin mine,
Iar tu, Mircea, ai obosit.
Și ce bărbat erai...