o frumusețe păgână
va smulge chipului tău
doar pudoarea


***

nu voi stinge
farmecul
orgolios ca un miez de noapte
după ploaie


***

forme…sânii tăi
vor suporta înfloriri stranii..
ca o primăvară nouă
peste cea veche
mângâierile unui străin
peste mângâierile mele


***

fermecătoare
fruntea ta
apărată
de o aluniță


***


mă voi lepăda
de ore întregi
liniștindu-mă ca
nostalgia
după zâmbet


***


atât de limpede
încântarea
lipită de ochii tăi
melodioși

***


nu va fermenta
în privirile mele
părul tău
de culoarea mustului


***

unde te chem
există arme
ruginite
unde mă chemi
există vorbe
lustruite
mai strașnic război
ca graiul tău ardelean
nu m-a cucerit
vreodată


***


mai lasă-mă
în bucuria ta
ca într-o revedere
ca într-un leagăn
ce învață
mișcarea

***


împărțim aerul dintre noi
cu aceeași plăcere
vara coboară în toamnă
vrăjită


***


cu gândul
că într-o zi
o pasăre mă va desena
cu aripile ei
mă întorc în tristețe
liber de orice
cântare

***

saliva de andaluză
va rupe farmecele vârstei de fier
în care locuim
dăruindu-mă
ultimei,