Oricând urci ... cobori,
Când pleci... vii,
Când mănânci, flămânzești .
Te doare, durerea nu e.
Iluziile le înghiți, le digeri.
Sau le pui la macerat ,
și-ți intoxici stomacul.
Inspiri aer de veneția.
Te sufoci.
Apa e în plămâni.
I have a damage on my hair.
Plângi în cadă.Te doare tibia.
Râzi isteric la musca de pe perdea,
ce iluzie sublimă.
Săpunul din cap de verde și ocru
te distruge.
Viața nu e viață.
Viața e apă, ață.
Ac, foarfec, vierme.
De unde vii?
Plamânul e plin cu pământ și viermi.
Arunci frunze în aer și zbori.
Plângi.
Lacrimile plouă prin orașele poluate ,
cu vin, cu sere, cu vată de zahăr dulce roz.
Cu ochi de reptilă.Cu ochelari de soare.Cu mâneci argintii.
De mâine pleci în marea aventură.
Pleci, dar stagnezi.
Soarele se revarsă în intestinul gros.
Elimini granule de aur.
Sângele negru se împrăștie pe covor.
Opusul se opune,se răsfrânge în tine.